La numai 32 de ani, preotul Iuliu Hossu a fost numit episcop al Gherlei, prin decret imperial. În 21 aprilie 1917 a fost confirmat de Papa Benedict al XV-lea, iar la 4 decembrie 1917 a fost hirotonit episcop în catedrala din Blaj, prin punerea mâinilor mitropolitului Victor Mihali de Apşa, asistat de Demetriu Radu, episcopul de Oradea Mare, şi Valeriu Traian Frenţiu, episcopul de Lugoj.
Cel care avea să devină episcopul Marii Uniri, după momentul consacrării sale a rostit un cuvânt emoționant și profetic totodată:
„Acum când viaţa mea se identifică într-un mod şi mai deosebit cu viaţa Sfintei noastre Biserici, când interesele ei sunt grijile sufletului meu zi şi noapte, când durerile ei sunt luptele mele, voi repeta acele cuvinte nu mai mult în taină, ci în faţa întregului popor dreptcredincios aici adunat între aceste scumpe şi sfinte ziduri istorice, pentru ca martori să-mi fie mie cu toţii, că adevărul l-am grăit eu astăzi şi cu prorocul voi zice: Să se lipească limba mea de gâtlejul meu de nu-mi voi aduce aminte de tine, Sioane. De nu voi pune Ierusalimul în culmea bucuriei mele! Veşnică credinţă jurat-am faţă de Sfânta Maică Biserică şi faţă de interesele ei. Înflorirea şi mărirea ei sunt viaţa mea!”
Pe 11 decembrie, gazeta Unirea din Blaj a publicat pe prima pagină un elogiu noului episcop, semnat de Zenovie Pâclișanu. Textul, însoțit și de o fotografie, anunța cu bucurie că cea mai extinsă eparhie, după o scurtă perioadă de văduvie, îmbracă iarăși haină de sărbătoare în așteptarea mirelui iubit. El sosește –scria ziarul, aducând cu sine binecuvântarea celorlalți arhierei, energia și entuziasmul celor 32 de ani ai săi.
În 15 decembrie 1917 a preluat oficiul eparhial iar a doua zi a avut loc instalarea solemnă în Catedrala din Gherla.
