Colonelul Gavril Birtaș, șeful Direcției I Informații Interne din DGSP, a dat un ordin direcțiilor regionale, în baza căruia urmau să fie arestate 82 de persoane, foști demnitari. Acțiunea s-a desfășurat în noaptea de 5/6 mai 1950, ora 00:35. Au fost identificate 74 de persoane, fiind ridicate 69 dintre ele. Pentru organizarea acestei acțiuni au fost implicați 228 de tovarăși, 115 de la Școala DGSP, 40 de la Direcția Securității Capitalei și 63 de la Direcția IV. Acțiunea a fost gândită în cele mai mici detalii, instrucțiunile scrise fiind transmise în plicuri, fiecare echipă fiind obligată să desfășoare două operațiuni. După reținerea foștilor demnitari și percheziționarea locuințelor acestora, în toiul nopții, au fost duși în arestul din subsolul clădirii Ministerului de Interne și repartizați în celule separate, iar apoi transportați cu dubele la Penitenciarul Sighet și repartizați în celule separate.
În perioada noiembrie 1944-martie 1945, la Sighet erau internați dezertorii și delicvenții ruși, ce urmau a fi transferați în Uniunea Sovietică. În perioada 1947-1950, la Sighet au fost închiși țăranii din Maramureș, care refuzaseră să-și achite cotele obligatorii, dar și tineri care făceau parte din „Frățiile de Cruce”.
Se presupune că foștii demnitari au fost transferați la Penitenciarul Sighet datorită așezării sale într-o zonă retrasă a țării și a apropierii de granița cu Uniunea Sovietică, existând astfel posibilitatea transferării acestora în URSS, în cazul izbucnirii unei revolte. Majoritatea membrilor familiilor foștilor demnitari de la Sighet au fost persecutați ulterior, fiind evacuați din propriile case și refuzându-li-se orice contact cu aceștia. Unii membri ai familiilor foștilor demnitari au fost la rândul lor arestați și internați în colonii de muncă, cum ar fi exemplul soției lui Gheorghe I. Brătianu, reținută la 13 octombrie 1951 și internată în colonii de muncă doi ani. Acesta a fost primul val de arestări, în noaptea de 5/6 mai 1950.
Primul val al arestărilor a fost urmat de al doilea, la 8 mai 1950. Astfel, al doilea lot de foști demnitari a ajuns la Sighet, la 5 iulie 1950, printre aceștia numărându-se și persoane în vârstă: Theodor Cudalbu (87), Dinu Brătianu (85), C. Argetoianu (79), generalul Ion Popovici (85), Aurel Vlad (75), Valeriu Moldovan (75), generalul Mihail Racoviță – Ce-hanu (84), Dori Popovici (74), Sever Bocu (76).
Toți au decedat la Sighet, în penitenciar. Aici și-a găsit sfârșitul și Gheorghe I. Brătianu, în condiții suspecte, dar și alți demnitari mai tineri, cum ar fi Radu Rosculet (56), Ion Christu (58), Cornel Tătăranu (59).
Jumătate din demnitarii arestați în 1950 au murit în penitenciar sau în perioada în care aveau domiciliu obligatoriu, iar familiilor nu li s-a comunicat nimic despre aceștia, certificatele de deces fiind eliberate după câțiva ani.
