La data de 5 februarie 1953, murea în închisoarea de la Sighet, Iuliu Maniu, unul dintre cei mai prestigioşi oameni politici din România, personalitate de marcă a națiunii romane ce s-a implicat activ în realizarea Marii Uniri din 1918, el fiind liderul Partidului Naţional Român din Transilvania, președinte al Consiliului Dirigent al Transilvaniei şi al Partidului National Ţărănesc.
Personalitatea lui Iuliu Maniu a fost în prim planul scenei politice românești datorită profesionalismului și moralității sale ireproşabile, fapt ce a făcut să fie ales membru în Parlamentului din Budapesta, cât şi din Bucureşti, ocupând de asemenea de mai multe ori funcția de prim-ministru al României în perioada interbelică. După acapararea puterii politice de către comuniști, artizanul Marii Uniri de la 1918, Iuliu Maniu, a fost supus unui aspru regim de detenţie în cea mai sinistră închisoare a României, cea de la Sighetu Marmaţiei, iar asta după un absurd proces politic început în octombrie 1947, în care a fost acuzat de „înaltă trădare” de către autoritățile comuniste.
Prin sentința din 11 noiembrie 1947, Iuliu Maniu a fost condamnat la închisoare pe viață, dar în timpul detenţiei el a adoptat o atitudine demnă, nelăsându-se intimidat de presiunile prin care anchetatorii încercau să obţină mărturii cum că ar fi complotat împotriva statului român. Maniu a respins categoric acuzaţia că ar fi intenţionat să înlăture prin forţă guvernul Petru Groza, susţinând că lupta sa avea un caracter eminamente politic, că nu se dorea folosirea forței, ci lupta sa viza doar respectarea regulilor democratice în România. După condamnare, Iuliu Maniu a fost transportat la închisoarea din Sighet, unde se aflau şi alte personalităţi politice arestate de comuniști, personalități precum Constantin Argetoianu, Gheorghe Brătianu, Gheorghe Tătărescu, Constantin C. Giurescu, Silviu Dragomir şi alţii. Asupra acestor deţinuţi, majoritatea având o vârstă extrem de înaintată, s-au exercitat presiuni fizice şi morale deosebite, fiind supuşi unui regim de exterminare, regim ce a făcut ca după şase ani de detenţie, starea de sănătate a lui Iuliu Maniu să se deterioreze foarte grav și el să se stingă din viață la 5 februarie 1953. Însă, conform mărturiilor celor cu care era în celulă, Iuliu Maniu a fost lucid până în ultimul moment al vieții sale, iar ultimele sale cuvinte ar fi fost: „Mergeți şi vestiți tuturor cauza noastră”.
După ce a murit, trupul său a fost luat și aruncat într-o groapă comună din Cimitirul Săracilor, de la marginea orașului Sighet.
