Vineri, 5 iunie 2020, se împlinesc 90 de ani de la înființarea Eparhiei Greco-Catolice de Maramureș, prin bula papală „Sollemni Conventione” din 5 iunie 1930. Bula vine ca urmare a Concordatului dintre Sfântul Scaun și Regatul României, din 10 mai 1927, care a marcat arhitectura ecleziastică a Bisericii Catolice de rit latin și bizantin din România.
Documentul este actul oficial de naștere a Eparhiei de Maramureș și stabile ca reședința ei să fie la Baia Mare și ca aceasta să facă parte, alături de eparhiile de Cluj-Gherla, Oradea-Mare și Lugoj, din Arhiepiscopia de Făgăraș-Alba-Iulia, cu sediul la Blaj.
S-a stabilit ca noua structură să cuprindă 239 parohii, din care 201 românești (care aparțineau la acea dată de Episcopiile de Cluj-Gherla și Oradea, dar și de Arhidieceză) și 38 rutene, care aparțineau de diecezele de Hajdúdorog (Ungaria), Muncaci (Cehoslovacia) și Stanislau (Polonia).
Primul ierarh al Eparhiei de Maramureș este pe 16 octombrie 1930, în persoana dr. Alexandru Rusu și consacrat episcop pe 30 ianuarie 1931, în catedrala mitropolitană din Blaj. Este instalat în catedrala „Adormirea Maicii Domnului” din Baia Mare pe data de 2 februarie 1931.
În prezent, Eparhia Greco-Catolică de Maramureș se întinde pe patru județe: Maramureș, Satu Mare, parte din Sălaj, parte din Suceava. Este împărțită în 11 protopopiate și cuprinde 167 de parohii.
