Hreanul este o rădăcinoasă bogată în nutrienţi , o plantă rezistentă atât la temperaturi joase, cât şi la secetă. Rădacina de hrean are numeroase proprietaţi curative si conţine numeroase vitamine, C, A, B1,B2, săruri, minerale de fier, potasiu, calciu, magneziu, aspargină, uleiuri volatile. Mirosul înţepător al rădăcinii se datorează sulfurii de alil, care se regăseşte şi în usturoi , dar şi în ceapă, şi care , prin radere, dă naştere unei substanţe, mirosina, ce oferă proprietăţi iritante plantei.
“Hreanul poate fi adăugat în salată, consumat sub formă de sos sau folosit la pregătirea preparatelor din carne. Hreanul conţine de două mai multă vitamina C decât lămâia, vitamine din grupul B şi minerale, printre care potasiu, calciu, fier şi fosfor”, precizează nutriţionistul Florin Ioan Bălănică pentru Ce se întâmplă, doctore?!
Iată care sunt, în opinia specialistului, beneficiile hreanului!
Are efect stimulant asupra aparatului digestiv. Accelerează peristaltismul intestinal şi combate atonia intestinală, Poate fi folosit ca aliment sau ca remediu medicamentos ( tinctura, oţetul de hrean, făina de hrean) sau în formă naturală, ras sau macerat.
Are proprietati laxative sau purgative. Ba mai mult, poate fi şi un foarte bun diuretic, util celor care au tenul, mâinile sau picioarele umflate din cauza retenţiei de apă.
Are efect expectorant şi decongestionant la nivelul căilor respiratorii superioare. În combinaţie cu sucul de lămâie şi cu apa, hreanul dizolvă mucozitaţile de la nivelul sinusurilor în afecţiunile traheo-bronşice.
Hreanul are efectul unui antibiotic, este expectorant şi bronhodilator.
În compoziţia hreanului se găsesc din belşug vitamine din complexul B, necesare pentru funcţionarea sistemului nervos şi pentru îmbunătăţirea memoriei.
Este un puternic vitaminizant şi remineralizant, precum şi un redutabil stimulent imunitar.
Folosit extern, sub formă de cataplasmă, hreanul se foloseşte împotriva durerilor articulare.
