Există în prezent o tendinţă mediatică de declarare a Chinei drept „cîştigătoare absolută” a războiului împotriva noului virus Covid-19. În viziunea acestor editorialişti China s-ar impune acum ca adevărata primă putere a lumii, iar gestiunea ei în contextul epidemiei ar fi o dovadă clară a superiorităţii sistemului chinez, altfel spus a superiorităţii autoritarismului.
Organizaţia Chinese Human Rights Defenders s-a documentat însă în privinţa a 900 de cazuri de arestări, intimidări şi acte de cenzură destinate să ascundă amploare epidemiei. Cotidianul Libération afirmă că preşedintele Xi Jinping a reuşit chiar să convingă Organizaţia Mondială a Sănătăţii să amîne cu cîteva săptămîni declararea pandemiei.
În China, partidul a fost mai important decît sănătatea cetăţenilor, ceea ce s-a văzut cel mai bine la Wuhan pe 18 ianuarie, cînd 40 000 de familii au fost invitate la un banchet oficial care l-a glorificat pe Xi Jinping. Invitaţii au mîncat de altfel din farfurii cu efigia preşedintelui chinez. Jurnaliştii de la Secţia chineză a RFI-ului au relatat ulterior că unii dintre participanţi, de exemplu mai mulţi artişti, erau deja contaminaţi de virus şi purtau măşti sanitare.
Libération arată că pe 18 ianuarie respectivele festivităţi de la Wuhan s-au derulat în timp ce morga din oraş primea deja primele victime. Chiar dacă în prezent China vrea să joace un rol de salvator al planetei şi practică diplomaţia măştilor, partea ei de responsabilitate în declanşarea pandemiei nu trebuie uitată. Propaganda comunistă chineză este redutabilă, dar nu este cazul ca întreaga lume să înceapă să mulţumească regimului de la Beijing pentru eficienţa sa în lupta împotriva coronavirusului, cum sugerează de altfel un ziar oficial chinez.
