Că președintele nostru se plimbă în țări exotice când România e îngropată de crize și sufocată de moarte s-a lămurit deja toată lumea. Rămân, însă, alte întrebări. Și e nevoie urgentă de răspunsuri la ele, pentru că vorbim de sfidarea unui întreg popor năpăstuit. Spre exemplu, aș avea niște curiozități legate de plimbarea în Egipt.
Am fost informați oficial că a fost vorba de o vizită de stat – cel mai înalt nivel posibil – în care s-au marcat 115 ani de relații diplomatice, s-a discutat despre impulsionarea schimburilor comerciale, despre colaborare în domenii precum industria de apărare, energie, agricultură, transporturi, IT&C, securitate cibernetică, educație, cercetare și inovare. Drăcia-dracului, însă.
Cu domnul președinte nu a fost niciun responsabil din guvern în respectivele domenii, începând cu ministrul de Externe. În numele tuturor se cheamă că a vorbit președintele, deși pariez că profesorașul de fizică liceală nu înțelege nimic din domeniile respective.
Ori poate s-o fi rușinat că ar fi trebuit să meargă după el cu un sobor de momâi demise cu șuturi în fund pe post de guvernanți respectabili. Nu au fost miniștri, dar a fost, în schimb, răvășitoarea Primă Doamnă.
Și de aici vine a doua mea curiozitate. Vizitele de stat, de regulă, impun și prezența primelor doamne, măcar la recepțiile oficiale. Nu e o regulă de fier, e adevărat. Se mai întâmplă ca protocolul anunțat din timp să stipuleze absența soțiilor de președinți/premieri de la acțiuni. În acest caz, însă, ele nu mai însoțesc soții în vizitele respective, pentru că nu ar avea sens.
Doamna Iohannis nu a participat la niciuna dintre reuniunile la nivel înalt de la Cairo, nu apare pe site-ul niciuneia dintre cele două președinții, nu e pomenită pe nicăieri, la fel cum nu e pomenită doamna Entissar Amer, soția președintelui egiptean.
De ce a mai ținut morțiș să meargă la Cairo, totuși? Simplu: întreaga vizită în Egipt a fost doar o escapadă turistică, și doamna profesoară de la Sibiu nu putea rata ocazia să bifeze Sfinxul și faraonii pe agendă. De parcă nu i-ar fi ajuns „sfinxul” de lîngă ea…
Marea întrebare e: dacă Prima Doamnă, altminteri complet absentă din spațiul public, nu a fost „prinsă” în vizita de stat, cine plătește pentru cheltuielile sale, nu mărunte? Administrația prezidențială, deci contribuabilul român, ori domnul președinte, din leafa babană și din banii personali strânși din meditații?
Cred că cineva de la președinție trebuie să dea urgent un răspuns la aceste întrebări, dar repede, până nu ne pleacă prezidentul în alte zări mai calde ori mai reci, fugind de crize și de propriul popor… (Radu Cristescu)
