E legitim ca Poliția să intre în biserică și să împartă amenzi în timpul slujbei? Dincolo de percepția fiecăruia dintre noi față de o anumită credință religioasă sau alta, limbajul drepturilor omului este unul dintre instrumentele consensuale ale construcției democratice și nu poate fi ignorat. Standardele internaționale au rolul de a constrânge autoritățile să rămână în rigorile unui stat de drept democratic, chiar și în vremuri de pandemie pentru că „drepturile tuturor sunt diminuate, atunci când drepturile unui singur om sunt amenințate” (John F. Kennedy, 1963), potrivit HotNews.ro.
Ce spun standardele internaționale privind limitarea libertății religioase?
Declarația Universală a Drepturilor Omului (art. 29 et cetera) arată că drepturile fundamentale pot fi limitate doar în dimensiunea lor externă (ex: manifestarea credinței religioase), nu și în cea internă (ex: a avea o credință religioasă). Astfel, dimensiunea internă a libertății religioase nu poate fi limitată sau restrânsă sub nicio formă și în nicio circumstanță. În schimb, dimensiunea externă, adică manifestarea libertății religioase inclusiv sub formă liturgică (cf. principiului „religious rites are religious freedom”) poate fi limitată doar cu respectarea simultană a condițiilor din:
Pactul Internațional cu privire la Drepturile Civile și Politice (ICCPR), art. 18(3): „Libertatea manifestării religiei sau convingerilor nu poate fi supusă decât restricțiilor prevăzute de lege și necesare pentru ocrotirea siguranței publice, ordinii, sănătății ori a moralei sau a libertăților și drepturilor fundamentale ale altora”.
Comitetul pentru Drepturile Omului al ONU stabilește în Comentariul General nr. 22 referitor la articolul 18(3) la ICCPR (de mai sus) faptul că restricțiile asupra libertății religioase nu sunt permise decât dacă sunt aplicate în sensul indicat de articol și nu prin analogie cu alte drepturi și libertăți. De exemplu, restricționarea manifestării libertății religioase nu se poate face prin invocarea unor argumente care țin de siguranța națională, pentru că siguranța națională nu este listată în art. 18 din ICCPR drept motiv de derogare.
Siracusa Principles on the Limitation and Derogation Provisions in the ICCPR (1984) așează libertatea religioasă (Freedom of Religion or Belief – FoRB) printre drepturile non-derogabile, ceea ce din punct de vedere juridic înseamnă că instanțele de judecată își păstrează aceeași jurisdicție și competență chiar și în contextul stării de urgență. De asemenea, în logica democrației, drepturile nu sunt concurențiale (dreptul la viață sănătoasă versus libertate religioasă) și nici nu pot fi ierarhizate.
Continuarea AICI
