Premierul Ludovic Orban a declarat că gazoductul Ungheni – Chişinău este gata și că o dată cu finalizarea acestei investiţii gazul românesc poate ajunge până la Chișinău.
Există cantități suficiente de gaz în România pentru a ajuta Republica Moldova să evadeze din tradiționala dependență față de Federația Rusă. Nu a existat, însă, suficientă voință politică dincolo de Prut pentru a demara această evadare și nici destulă determinare la București pentru a forța mica republică să devină cu adevărat independentă.
Gazoductul Iași-Ungheni-Chișinău este prima încercare de construire a unei infrastructuri comune între România și Republica Moldova. E posibil, ca puterea simbolică a acestei conducte să fie mai importantă decât cea efectivă, fiindcă diametrul conductei nu ar fi destul de mare pentru a permite trecerea unei cantități suficiente, dar și pentru că e nevoie de conexiuni mai bune pe teritoriul României. În plus, accesul la un zăcământ de gaz natural nu e deocamdată posibil.
Sensul acestui gazoduct pare să fie mai degrabă de a fi o plasă de salvare în cazul în care Rusia oprește robinetul, nu o soluție permanentă care să pompeze în flux continuu gaz spre Republica Moldova. România are zăcămite de gaze suficiente, dar preferă să le conserve și să importe la rândul ei gaz din Federația Rusă.
Republica Moldovă importă anual din Rusia în jur de 3 miliarde de metri cubi de gaze natural și este total dependentă. România, în schimb, produce în media 10 miliarde de metri cubi de gaze pe an.
Pe de altă parte, R.Moldova s-ar putea numara printre beneficiarele gazului romanesc în momentul în care începe exploatarea gazului din Marea Neagra. Deocamdată, nu a început acest proces și România nu pare neapărat entuziastă să extragă imediat acele rezerve din platoul continental.
Chișinăul ar putea profita, în același timp, de conexiunile conductelor cu Ucraina, proiectate în acest fel din perioada URSS. Interconectarea celor două foste state sovietice e mult mai bună decât ar putea fi în viitorul apropiat între R. Moldova și România. În plus, Ucraina are spații de depozitare a gazului mult mai mari decât România. Există diferite neînțelegeri între Kiev și Chișinău, dar ambele state se declară interesate de o apropiere europeană și deci de așa numita piață unică energetică. Inclusiv România ar putea accesa depozitele generoase ale Ucrainei, până când reușește să-și dezvolte propriile spații adecvate.
Ideea ar fi că gazul pe care îl importă România pe timp de vară, de pildă, să fie stocat în Ucraina, iar apoi să fie accesat de R. Moldova iarna.
Interconectarea fiecărei țări europene cu vecinii ei dă posibilitatea acestor state nu doar să se ajute la nevoie, ci și să scadă costurile de aprovizionare.
Există, deci, conducte autohtone care să alimenteze gazoductul Iași-Chișinău, dar gazul care ar circula spre R. Moldova ar fi în primă instanță importat din Rusia. Pe termen mediu, e posibil ca gazul din Marea Neagră să devină o resursă și pentru R. Moldova folosindu-se tot această conductă. Până atunci, însă, gazoductul care leagă capitala R. Moldova de România poate salva mica republică de dincolo de Prut, în situații de urgență, oricare ar fi ele.
