Fostul preşedinte Valéry Giscard d’Estaing, promotorul unor reforme profunde în Franța și un susținător fervent al proiectului european, a decedat miercuri seara „ca urmare a COVID”, a informat într-un comunicat familia înaltului demnitar.
„Valéry Giscard d’Estaing s-a stins miercuri, 2 decembrie, în locuinţa familiei sale din Loir-et-Cher. Starea sa de sănătate se deteriorase şi a murit de COVID-19. În conformitate cu dorinţa sa, înmormântarea va avea loc în cea mai strictă intimitate familială”, anunță comunicatul familiei sale, citat de AFP.
Cel care, în momentul alegerii sale, devenea cel mai tânăr președinte al Franței, a murit la vârsta de 94 de ani, relatează Agerpres.
În timpul mandatului său, până în 1981, el a desfăşurat acţiuni de modernizare a ţării, promulgând reforme sociale importante precum legalizarea avortului sau scăderea dreptului de vot la 18 ani. El a fost, de asemenea, primul preşedinte non-gaullist al celei de-a cincea Republici, după emblematicul general de Gaulle şi moştenitorul său politic Georges Pompidou.
Valéry Giscard d’Estaing a exercitat un singur mandat, fiind învins la scrutinul din 1981 de socialistul François Mitterrand. Acesta din urmă a decedat în 1996, astfel că în prezent doar doi dintre foștii președinți ai Franței mai sunt în viață: Francois Hollande și Nicolas Sarkozy.
Cel mai tânăr preşedinte (48 de ani) al celei de-a cincea Republici în momentul alegerii sale, în 1974, politicianul de centru Valéry Giscard d’Estaing fusese internat de mai multe ori în ultimele luni pentru probleme cardiace.
Giscard d’Estaing, care de la impunerea carantinei locuia în reşedinţa sa de la ţară din Authon (centrul Franţei) fusese internat timp câteva zile la secţia de cardiologie a spitalului din Tours în perioada 15-20 noiembrie pentru insuficienţa cardiacă. Anterior, fostul preşedinte fusese internat câteva zile la mijlocul lunii septembrie, la Paris, pentru o infecţie uşoară la plămâni. Medicii au exclus atunci o infectarea cu noul coronavirus.
Giscard d’Estaing, care a împlinit 94 de ani pe 2 februarie, a fost deja internat la secţia de cardiologie a spitalului G. Pompidou de mai multe ori în urmă cu câţiva ani, pentru un implant de stenturi.
Numele său a apărut în presă şi în luna mai, în legătură cu o anchetă privind o agresiune sexuală după o plângere a unei jurnaliste din Germania, care l-a acuzat că i-a atins fesele într-un interviu acordat în urmă cu peste un an.
Un european convins, fostul preşedinte francez Valéry Giscard d’Estaing a susţinut proiectul european în timpul mandatului său de şapte ani şi a revenit în prim-plan 20 de ani mai târziu, la conducerea Convenţiei Europene însărcinate cu redactarea articolelor proiectului unui Tratat constituţional european. Votul negativ al francezilor acordat acestui proiect la referendumul din mai 2005 a fost o dezamăgire imensă pentru Giscard d’Estaing.
A avut o colaborare fructuoasă cu cancelarul german Helmut Schmidt.
Totodată, pentru a relansa Uniunea Europeană după votul Marii Britanii în favoarea Brexitului în iunie 2016, el a pledat pentru o Europă mai concentrată în jurul „ţărilor fondatoare” şi a „vecinilor care împărtăşesc aceleaşi idei”.
În memoriile sale, „Le Pouvoir et la vie” (Puterea şi viaţa), Valéry Giscard d’Estaing scrie că personalităţile politice care l-au impresionat cel mai mult au fost Charles de Gaulle şi Jean Monnet.
El a înființat G7
Valéry Giscard d’Estaing a instituit în 1975 reuniunea anuală la nivel înalt a ţărilor celor mai industrializate, devenită ulterior G8.
Preocupat de tensiunile economice şi monetare care au urmat crizei dolarului din 1971 şi şocului petrolier din 1973, preşedintele francez a avut ideea de a transpune la nivelul conducerii celor mai industrializate state obiceiul ca miniştrii de finanţe din aceste ţări să se întâlnească informal pentru a avea consultări cu privire la problemele stringente ale actualității.
În noiembrie 1975, Giscard d’Estaing a reunit la Château de Rambouillet, lângă Paris, şefii de stat şi de guvern din SUA, RFG, Japonia, Marea Britanie şi Franţa şi a invitat Italia să participe la reuniune în calitate de ţară care prezida Comunitatea Economică Europeană. Aşa s-a născut G6, devenită G7 în 1976 la presiunea SUA, care a pledat pentru participarea Italiei şi a Canadei.
În 1998, Rusia a devenit membru cu drepturi depline al adunării anuale, ajungându-se la formula G8.
