La o săptămână după Paşte, în lunea de după Duminica Tomii, credincioşii sărbătoresc PAŞTELE BLAJINILOR, ziua în care se crede că „blajinii” revin printre cei vii pentru a se bucura împreună cu aceştia de Învierea Mântuitorului.
De Paştele blajinilor sau Paştele morţilor, credincioşii îşi amintesc de toţi cei ce au adormit întru Domnul, fie ei pregătiţi – spovediţi, împărtăşiţi şi cu lumânare, fie nepregătiţi. De obicei, în această zi, credincioşii onorează amintirea celor răposaţi depunând ofrande pe morminte, plângându-i şi împărţind pomeni.
Anul acesta, conform prevederilor ordonanţelor militare, accesul în cimitire este interzis. Astfel, credincioşii pot onora amintirea celor ridicaţi la Ceruri acasă. Aceştia se pot ruga pentru cei adormiți ori de câte ori vor sau simt nevoia. Cu cât oamenii se roagă mai des pentru cei trecuţi în nefiinţă și fac fapte de milostenie pentru pomenirea lor, cu atât este mai bine, pentru că niciodată nu știm starea sufletească cu care aceștia au ieșit din această viață.
Pentru ca legătura dintre cei vii și cei morți să fie cât mai apropiată, în această zi credincioşii trebuie să-şi aducă aminte cu sfințenie de cei morţi, îndeplinind în felul acesta o datorie de conștiință creștină pentru cei care au părăsit această lume.
Se crede că de Paştele Blajinilor sufletele morţilor sunt libere şi pot gusta din mâncărurile pregătite special pentru ei şi date de pomană.
Legătura dintre lumea celor vii şi lumea celor morţi se face prin cojile de ouă pe care oamenii le aruncă în ape curgătoare în Vinerea Mare sau în Sâmbăta Paștilor. Cojile de ouă trebuie aruncate în ape doar de fete neajunse la pubertate sau de fete bătrâne.
Se crede că, în lumea de dincolo, cojile de ouă ajung după o săptămână, după care, printr-un miracol, ele redevin ouă întregi, cu care se hrănesc blajinii. Se spune că cei trecuţi la cele veşnice mănâncă foarte puţin, un ou ajungând pentru 12 dintre ei.
