Este o papica destul de rustica si cu gust, asa, de dupa-amiaza petrecuta la tara. Nu stiu, probabil tine tot de copilaria mea si de gusturile de atunci. Nu o asociez cu nimic in particular, dar trebuie sa fie ceva.
Poate mancarea de loboda pe care o facea una din bunici foarte rar, habar n-am. Pana la urma, sunt norocoasa ca am petrecut primii ani de viata la sat, altfel nu m-as autointitula si simti asa de taranca in diverse ipostaze ale vietii mele. Cu autoironie si, desigur, falosenie de Banat.
Am calit leurda taiata marisor in unt si ulei, nu mult, cat sa se inmoaie un pic. Apoi am turnat smantana dulce si-am lasat sa bolboroseasca usor, 2, 3 minute la foc mic, mic. Am dat gust doar cu sare si boia.
Mi s-a parut ca-i lipseste ceva, asa ca am adaugat pe sfarsit si bucatele mici de slanina. E bine sa fie rumenite primele, apoi adaugata leurda. Eu m-am decis sa “afum” mancarea abia la final. Mancata cu pita de casa, e ceva. Poate si cu ardei iute, cum am facut eu, si cu ochi de ou sau omleta sau ou fiert. Sau cu ce vi se pare bun.
