Societatea Ornitologică Română dă startul unei noi ediții a concursului „Pasărea Anului în România”. Timp de o lună, românii pot vota pentru una dintre cele cinci specii pe care SOR le-a propus ca specie reprezentativă pentru țara noastră în anul următor.
„Am ales cinci specii care pot beneficia de ajutorul nostru, cinci specii charismatice, cunoscute și de cei mai puțin inițiați în birdwatching. Din păcate, unele dintre ele chiar au nevoie urgentă de ajutor. Cel mai elocvent exemplu este cel al rândunicii, specie care a intrat în declin și la noi în țară din cauza folosirii excesive a insecticidelor. Este o surpriză extrem de neplăcută să aflăm că ne pierdem aceste păsări într-un ritm alert. Cred că anul acesta vom avea un concurs și mai disputat decât anul trecut, când specia câștigătoare a fost cucuveaua”, a spus responsabilul de comunicare al SOR – Ovidiu Bufnilă.
Rândunica (Hirundo rustica) este prima propunere a SOR. Din mai multe motive, iar primul nu este tocmai un motiv de bucurie. Din 2008 până acum, România a pierdut 20% din populația de rândunele. Aceasta este concluzia pe care o desprindem din datele strânse de ornitologi în cadrul proiectului „Monitorizarea Păsărilor Comune”. Uzul excesiv de insecticide în agricultura intensivă a dus la o scădere alarmantă a populației acestei specii – am pierdut una din cinci rândunele. Rândunica își face cuibul la streșinile caselor și ale anexelor de gospodării. Cuibul are forma unui sfert de sferă și specia este o insectivoră convinsă. În trecut, rândunica era un simbol al prosperității fermierilor care creșteau animale – cu cât aveau mai multe cuiburi de rândunică la grajd, cu atât mai bine o duceau vitele. Până la finalul secolului al optsprezecelea, când migrația a fost acceptată ca explicație a dispariției unor păsări în timpul iernii, oamenii credeau că rândunica hibernează și se îngroapă în noroi pe timp de iarnă.
Barza albă (Ciconia ciconia) a fost specia care le-a arătat oamenilor că există migrație. Până în 1822, europenii nu credeau că păsările migrează, ci aveau teorii una mai fantezistă decât alta. În 1822, germanii au observat că aveau berze cu săgeți africane în gât (păsările pot trăi uneori deși sunt rănite) și au tras concluzia că berzele migrează în Africa. Câteva zeci de ani mai târziu, o barză din România chiar a demonstrat că berzele migrează în emisfera sudică. Barza inelată în 1908 la Hăghig (Covasna) a fost împușcată în Africa de Sud, iar cu inelul ei s-a tranșat disputa ornitologilor care nu credeau că berzele trec ecuatorul. Știrea a ajuns atunci în ziarul Times.
Gâsca cu gât roșu (Branta ruficollis) spre deosebire de primele două specii menționate, nu cuibărește în România. Este ce mai mică dintre speciile de gâscă sălbatică din lume, iar România este pentru ea o „țară caldă”. Gâsca cu gât roșu vine să ierneze în Muntenia și în Dobrogea, dar cuibărește în Siberia. Când își face cuibul, caută să fie aproape de cuiburile de bufniță de zăpadă sau de șoim călător, astfel încât puii ei să nu fie atacați de vulpile polare. Când vulpea se apropie de cuibul de gâscă, păsările de pradă o atacă pentru a-și proteja proprii pui. Pentru protejarea ei, fermierii români încasează annual milioane de euro, ca urmare a unei măsuri de agromediu propuse de SOR.
Pelicanul creț (Pelecanus crispus) este o specie simbol pentru Delta Dunării. Este cea mai mare dintre speciile de pelican din lume şi atinge o greutate de 10 – 12 kg. La capitolul păsări de apă, doar lebedele mai concurează cu el la greutate. Pelicanii creți au penajul de culoare alb suriu. În penaj nupțial, pe cap apare un moţ de pene buclate şi moi, care la păsările foarte bătrâne atinge o lungime de 14-16 cm, iar guşa se colorează intens în roşu coral. Se hrăneşte în mod similar cu pelicanul comun. Năpârleşte în iulie-octombrie. Ca să îl recunoașteți ușor din zbor, rețineți că pelicanul creț nu are culoarea neagră sub aripi, ca ruda sa mai numeroasă, pelicanul comun.
Codalbul (Haliaeetus albicilla) este propunerea care încheie lista. În ciuda denumirii vehiculate foarte des – Vulturul Codalb, pasărea este o acvilă, NU UN VULTUR. În timp ce vulturii se hrănesc cu leșuri, acvilele sunt păsări de pradă. Codalbii sunt vânători foarte abili, se hrănesc în special cu pește, păsări de apă, mamifere mici şi uneori leșuri. Codalbul vânează printr-un zbor jos deasupra apei, de unde îşi prinde prada, sau poate descrie cercuri largi la 200-300 m înălțime, de unde se uită după pradă.
Mecanismul de votare este simplu – puteți accesa pagina de Facebook a Societății Ornitologice Române, iar în albumul dedicat Păsării Anului 2020 să oferiți un LIKE speciei preferate. Pasărea care va avea cele mai multe voturi (LIKE-uri) pe data de 30 noiembrie va fi declarată specia anului 2020. Ea se va regăsi pe cardurile de membru SOR în anul viitor, va beneficia de un tratament de vedetă – de la articole pe site-ul organizației la postări de Facebook și Instagram.
Concursurile de acest gen sunt organizate an de an în fiecare țară unde birdwatchingul câștigă teren, de la inventatorii aceste activități, din Marea Britanie, până la vecinii din Ungaria. De fapt, observarea păsărilor în natură este un hobby tot mai frecvent, iar în SUA, 20% din populație declară că sunt birdwatcheri.
