În Marţea Mare din Săptămâna Patimilor Domnului, Sfinţii Părinţi au rânduit sa se citească Pilda celor zece fecioare. Aceasta pilda ne prezintă zece fecioare, cinci „înţelepte” şi cinci „neînţelepte”, care se pregătesc pentru nunta.
În Noul Testament, întâlnirea cu Hristos este asemănată unei nunţi. Hristos se numeşte pe sine „mire”, iar Apostolii poarta numele de „prietenii mirelui”. Mireasa lui Hristos este Biserica.
În această pildă, Împărăţia cerurilor este asemănată cu zece fecioare, care luându-si candelele, au ieşit în întâmpinarea mirelui. Menţionam că la evrei exista obiceiul ca la căsătorie, mirele să meargă în casa miresei, unde era aşteptat de ea şi de prietenele ei. De aici se plecă spre casa mirelui, iar acolo se organiza ospăţul de nunta.
Astfel, prin cuvintele „fecioarele au ieşit în întâmpinarea mirelui”, nu trebuie să înţelegem ca fecioarele au ieşit pe strada, ci doar din încăperea unde se aflau, in mod firesc alături de mireasa, aşteptându-l pe mire.
Mirele întârzie, iar fecioarele adorm. La miezul nopţii, se vesteşte sosirea lui. Fecioarele se trezesc să-l întâmpine. Untdelemnul din candelele celor nebune este pe sfârşite. Fecioarele „neînţelepte” (nebune) vor cere celor înţelepte să le împrumute dintr-al lor. Acestea nu vor, pe motiv ca si candelele lor se pot stinge prin acest împrumut. Astfel, fecioarele nebune merg să cumpere untdelemn. În timp ce ele lipsesc, soseşte mirele. Acesta intră la nunta împreuna cu fecioarele „care erau gata de nunta” si uşa se închide. Vor ajunge si fecioarele nebune, dar vor gasi usa inchisa. Vor striga: „Doamne, Doamne, deschide-ne noua”. Mirele le răspunde: „Adevarat zic vouă: Nu va cunosc pe voi”. Părintele Constantin Galeriu, cercetand originalul grecesc al Noului Testament a gasit interpretarea: „Nu recunosc chipul meu in voi”, deci chipul nostru autentic este in Hristos. Pilda se încheie cu aceste cuvinte: „Privegheaţi şi va rugaţi, ca nu ştiţi ziua, nici ceasul când vine Fiul Omului”.
Hristos a dorit ca prin această pilda sa ne descopere importanţa pregătirii în vederea judecăţii de apoi. Candelele aprinse simbolizează faptele bune, care trebuie sa ardă pana la sfarsitul lumii, adică pana la sfârşitul fiecaruia sau pana la Parusie. Flacăra este alimentata de untdelemn. Prin untdelemn, intelegem credinta. Ea nu se poate împrumută altora, fiind un dar strict personal. Sfântul Serafim de Sarov susţine ca lămpile goale simbolizează absenta darurilor Sfântului Duh din inima lor. Lumina lor s-a stins din cauza lipsei unei credinţe puternice, care sa se manifeste prin fapte bune. Fecioarele nebune, fără să fi făcut un rau aproapelui, au păcătuit pentru ca nu s-au îngrijit de lumina din suflete.
Marţea Mare, tradiţii şi obiceiuri
În Marţea Mare din Săptămâna Patimilor se aspiră, se dă cu mătura, se spală geamuri şi se fac treburile grele pe lângă casă. Marţea Mare este ultima zi în care gospodarii mai pot face treburi pe câmp sau în care se mai spală şi se calcă. Din această zi, se spune că bărbaţii trebuie să stea pe lângă casă şi să îşi ajute nevestele.,,,
