Poporul roman este în coma indusă. Dezbinare totală. Prăbușire morală și economică la cote pe care, în ultimii ani, doar Siria, Irakul, Libanul și Afganistanul le-au mai înregistrat. Nici o reacție conștientă și responsabilă la dobândirea statutului de colonie, cu cea mai înspăimântătoare depopulare de pe glob, în condiții de pace și cu cel mai scăzut nivel de trai, decis, deliberat și pe termen nedefinit, de granzii Europei.
Nici măcar la tragedii care îi lovesc direct, așa cum sunt incendiile repetate în spitale, de exemplu. La așa-zisul protest de ieri pentru tragedia de la Constanța au participat doar câteva persoane, majoritatea din partea familiilor îndoliate! Câte una pentru fiecare persoană decedată.
În schimb, la plajă – 250.000, la UNTOLD-BOC – 75.000, la congresul „brătienilor – 5000 etc. Un popor care, chipurile, constată una dintre cauzele nenorocirilor în care se zbate de 30 de ani – o clasă politică nenorocită, ultra coruptă – dar pe care o păstrează, amăgindu-se cu permutări între găști politice de cea mai joasă speță, fără absolut nici o diferență între ele.
Cei foarte puțini, încă dispuși să vadă cauzele profunde, cred că vor fi de acord să apreciem că acestea ar putea fi înlăturate numai de-a lungul câtorva generații, dacă și numai dacă va mai putea răsări vreun ferment de conștiință de neam și națională.
În prezent, cangrena corupției, nepăsarea comatoasă pentru soarta țării, demersurile vădite de distrugere totală sunt de necontestat.
Președintele, însuși, declara ieri, senin și iresponsabil, că statul român este eșuat. Nu poate recunoaște, însă, că și el este o biată epavă nenorocită.
Ca președinte devenit jucător în momentul când a avut guvernul personal, nu avea altceva de făcut decât să se priceapă la oameni. Era o treabă ușoara și elementară pentru un fost profesor de liceu și inspector școlar, care a evaluat multe serii de elevi.
A dovedit ori că nu se pricepe, ori că, din lene și nepăsare i-a lăsat pe alții să-i facă listele. Și atunci, întrebarea firească este: de ce a vrut să devină președinte și a doua oară, dacă în primul mandat și-a dat seama că nu poate face față cerințele funcției?
Sau el nu a mai vrut și l-au silit alții?
