Opinii. Impostura unui logo

Logoul Serviciului Român de Informaţii, stabilit pe vremea incultului profesor George Maior, este „Patria a priori”. Acest logo conţine un fals cultural grav. Expresia a priori a fost definită de creatorul ei, Immanuel Kant, drept acel ceva ce nu vine prin experienţă empirică, dar care conţine cadrul transcendental al oricărei experienţe.

Spaţiul şi timpul – iată din ce este format acest cadru de condiţionalităţi apriorice. Ele sunt considerate a fi condiţiile de posibilitate ale oricărei experienţe a simţurilor, dar ele însele nu cad sub simţuri.

Nu putem afirma că sesizăm spaţialitatea printr-un simţ la fel de special precât este în noi simţul văzului ori simţul auzului. Uneori credem că simţim timpul, dar e o înşelare de sine câtă vreme în fizică a rămas numărul schimbării (ca la Aristotel). Cum, adică, am putea simţi un număr? Cât despre noua descriere a timpului ca entropie (creşterea gradului de dezordine energetică locală sau universală), cine înţelege cu adevărat implicaţiile acestei idei în lumea din afara fizicii celei mai avansate?

Pe scurt, patria nu este şi nu poate fi ceva a priori. Nu poate fi ceva transcendental. Realitatea unei patrii vine, din istorie, prin experienţa empirică a strămoşilor, nu prin cadrul metafizic al acestei experienţe. A spune „Patria înainte de toate” (ceea ce a crezut George Maior că spune logoul SRI) nu poate fi tradus prin „Patria a priori”.

A traduce aşa e ca şi cum ai spune că patriotismul e ceva metafizic şi, dacă nu îl ai, nu e niciun bai, nu toţi putem fi metafizicieni. A traduce aşa gândul „Patria înainte de orice” dă, pe de altă parte, într-un subsol de sensuri cu adevărat urât mirositoare: patria nu o înţelegem cu adevărat prin experienţele strămoşilor, ci e o chestie căreia noi îi dăm axiomele cum vrem şi mai apoi ne ţinem de ele aşa cum am stabilit, să trăiţi!

Dar e de preferat să constatăm doar impostura culturală a acestui logo şi să atragem atenţia că ea nu a fost sesizată vreme de atâţia ani, ori, dacă a fost sesizată de o minte decent culturalizată, mintea aceea a uitat să manifeste şi decenţa de a atrage atenţia SRI că se face de ruşine în ochii celor care ştiu carte în ţară şi în afara ei. E adevărat că aceştia sunt tot mai puţini în lumea actuală, dar chiar patriotismul ne obligă să sperăm că SRI nu vrea să-i reprezinte pe ignoranţi.

De atâta vreme, iată, acest serviciu poartă o cravată făcută din cracii pantalonilor unui copil neşcolit. Poate că va fi venit vremea să-şi pună o cravată de adult grijuliu în privinţa imaginii sale. (Ioan Buduca)