Papa Francisc a fost sfinţit preot pe 13 decembrie 1969, în urmă cu 51 de ani, cu câteva zile înainte de a împlini 37 de ani (pe 17 decembrie 1969). Avea să-şi descopere vocaţia mai devreme cu 16 ani, la 21 septembrie 1953, în sărbătoarea sfântului Matei, apostol şi evanghelist. Pontiful avea doar 17 ani pe atunci. În acea zi, tânărul Bergoglio, trecând pe la biserica parohială pe care o frecventa, simte nevoia să se spovedească. Din acel moment, totul avea să se schimbe.
Sfântul Părinte a intrat în noviciat, în cadrul Societăţii lui Isus (Ordinul Iezuit), la 11 martie 1958. Avea să facă profesiunea perpetuă în cadrul Ordinului Iezuit la 22 aprilie 1973, după ce – în anii 1970 şi 1971 – a urmat cel de-al treilea ciclu de „propandat” la Alcalá de Henares (Spania).
Momentul care avea să marcheze începutul parcursului său vocaţional a fost istorisit chiar de papa Francisc, la 18 mai 2013, în primul său an de pontificat. Răspunzând la o întrebare care i-a fost adresată în timpul Veghii de Rusalii, din Piaţa San Pietro, la care au participat numeroase Mişcări bisericeşti, papa Francisc a spus despre spovada care i-a schimat viaţa, : „După acea spovadă am simţit că s-a schimbat ceva. Nu eram la fel. Tocmai auzisem o voce, o chemare: eram convins că trebuie să devin preot”.
Momentul chemării, identificat de pontif în spovedania din sărbătoarea sfântului Matei se regăseşte şi în moto-ul papei Francisc. Acesta este luat din omilia sfântului Beda venerabilul, preot care, comentând episodul evanghelic al vocaţiei Sfântului Matei, scrie „Vidit ergo Iesus publicanum et quia miserando atque eligendo vidit, ait illi Sequere me” (Isus văzu un publican şi fiindcă s-a uitat la el cu îndurare şi l-a ales, i-a spus: Urmează-mă!).
Tânărul Jorge Mario Bergoglio a experimentat în mod deosebit, la vârsta de 17 ani, prezenţa plină de iubire a lui Dumnezeu în viaţa sa.
În urma acelei spovezi, s-a simţit atins în inimă şi a simţit că îndurarea lui Dumnezeu a coborât asupra lui cu privire îndurătoare, chemându-l la viaţa consacrată, după exemplul sfântului Ignaţiu de Loyola.
Când a fost ales episcop, în amintirea acelui moment care a marcat începutul totalei sale consacrări lui Dumnezeu, mons. Bergoglio a ales ca moto şi program de viaţă tocmai cuvintele sfântului Beda: miserando atque eligendo: îndurându-se şi alegând, dorind ca acestea să apară şi pe stema pontificală.
Papa Francisc se adresează deseori preoţilor, nu doar în predici şi în discursuri. În 2019, pontiful le-a scris preoţilor la împlinirea a 160 de ani de la moartea sfântului Ioan Maria Vianney, parohul din Ars, asigurându-i de sprijinul, apropierea şi încurajarea sa pe toţi preoţii care, în ciuda eforturilor şi a dezamăgirilor, celebrează zi de zi sacramentele şi însoţesc poporul lui Dumnezeu.
În scrisoare, pontiful şi-a exprimat încurajarea şi apropierea faţă de „fraţii preoţi care, fără a face zgomot” lasă totul pentru a se angaja în viaţa de zi cu zi a comunităţii; faţă de cei care muncesc în „tranşee” şi faţă de cei care se expun în fiecare zi fără a-şi da prea multă importanţă „pentru a se îngriji de poporul lui Dumnezeu şi pentru a-l însoţi”. „Mă adresez fiecăruia dintre voi, cei care, în atâtea ocazii, în mod nevăzut şi sacrificat, cu trudă şi oboseală, în situaţii de boală sau de dezolare, vă asumaţi misiunea ca pe o slujire a lui Dumnezeu şi a poporului său şi, în ciuda tuturor dificultăţilor pe care le întâmpinaţi, scrieţi cele mai frumoase pagini din viaţa preoţească” – se spune în Scrisoarea adresată preoţilor, la împlinirea a 160 de ani de la moartea sfântului Ioan Maria Vianney, parohul din Ars.
vaticannews.va
