La audiența generală de miercuri, 25 august, din Aula Paul al VI-lea din Vatican, papa Francisc a continuat șirul catehezelor dedicate Scrisorii sfântului apostol Paul către Galateni, oprindu-se asupra pericolelor Legii.
Pontiful a pornit de la un fragment al Scrisorii către Galateni (cf Gal 2, 11-14) în care Paul relatează un fapt surprinzător, și anume că, la venirea lui Chéfa, adică a lui Petru, în Antiohia l-a înfruntat fățiș, căci greșea, spunându-i: „Dacă tu, care ești iudeu, te porți ca un păgân și nu trăiești ca un iudeu, cum îi poți constrânge pe păgâni să trăiască asemenea iudeilor?”.
Ce se întâmplase într-atât de grav încât Paul să-l mustre atât de dur pe Petru? Mai mult, Paul a ținut să menționeze episodul petrecut în urmă cu mai mulți ani în scrisoarea adresată Galatenilor. Pontiful a explicat că atitudinea apostolului neamurilor nu era legată de caracterul său, ci de faptul că în joc se afla raportul dintre Lege și libertate.
Papa Francisc a evidențiat că Paul “are intenția de a le aminti creștinilor acelor comunități că nu trebuie să dea deloc ascultare celor care predică necesitatea circumciziunii, căzând așadar ‘sub Lege’ cu toate prescripțiile sale”.
“Obiectul criticei cu privire la Petru era comportamentul său legat de luarea mesei” – a continuat pontiful, explicând că unui iudeu, Legea îi interzicea să ia masa cu neevrei. Însă Petru, cu un alt prilej, a mers la Cezarea, în casa centurionului Corneliu, știind bine că încalcă Legea. Cu acea ocazie, a spus: „Dumnezeu mi-a arătat că nu pot declara pe niciun om impur sau necurat” (Fap 10, 28). Odată întors la Ierusalim, creștinii circumciși fideli Legii mozaice îl mustră pe Petru pentru acest comportament, însă el se justifică, spunând: „Ioan a botezat cu apă, dar voi veți fi botezați în Duhul Sfânt” (At 11, 16-17).
Papa Francisc a amintit că un fapt similar s-a petrecut și la Antiohia, în prezența lui Paul. Înainte, Petru stătea la masă fără nicio dificultate cu creștini proveniți din păgânism; însă, când au ajuns în oraș unii creștini circumciși de la Ierusalim, atunci nu a mai făcut acest lucru, pentru a nu fi criticat de ei. Acest fapt este grav în ochii lui Paul, și pentru că Petru era imitat de alți discipoli, mai ales de Barnaba care, împreună cu Paul, i-a evanghelizat pe Galateni (cf Gal 2, 13). Fără să vrea, Petru, cu acel mod de a face, crea de fapt o injustă diviziune în comunitate.
Pontiful amintește că Paul, în mustrarea sa, folosește un termen – ipocrizia – care permite înțelegerea reacției sale. Respectarea Legii din parte creștinilor ducea la acest comportament ipocrit pe care apostolul are intenția să-l combată cu forță și convingere. Papa Francisc explică că ipocrizia exprimă teama de adevăr, cel ipocrit preferând să se prefacă în loc să fie el însuși. Falsitatea împiedică curajul de a spune în mod deschis adevărul și astfel se evită obligația de a spune întotdeauna adevărul, oriunde și în ciuda a orice. Într-un mediu unde reacțiile interpersonale sunt trăite în spiritul formalismului, virusul ipocrizia se răspândește cu ușurință.
Cel ipocrit – a spus pontiful – este o persoană care se preface, măgulește și înșală pentru că trăiește cu o mască pe față și nu are curajul de se a confrunta cu adevărul. Din acest motiv, el nu este capabil să iubească cu adevărat: se limitează să trăiască în mod egoist și nu are puterea de a-și arăta inima în mod transparent.
Spunându-ne să nu uităm îndemnul Domnului de a vorbi cu claritate și concis, restul venind de la cel rău, papa Francisc ne îndeamnă să acționăm astfel încât să nu punem în pericol unitatea Bisericii pentru care Domnul însuși s-a rugat.
