Pe data de 24 aprilie 1953 marele istoric român, Gheorghe I. Brătianu, trecea în eternitate.

Se presupune că foștii demnitari au fost transferați la Penitenciarul Sighet datorită așezării sale într-o zonă retrasă a țării și a apropierii de granița cu Uniunea Sovietică, existând astfel posibilitatea transferării acestora în URSS, în cazul izbucnirii unei revolte. Majoritatea membrilor familiilor foștilor demnitari de la Sighet au fost persecutați ulterior, fiind evacuați din propriile case și refuzându-li-se orice contact cu aceștia. Unii membri ai familiilor foștilor demnitari au fost la rândul lor arestați și internați în colonii de muncă, cum ar fi exemplul soției lui Gheorghe I. Brătianu, reținută la 13 octombrie 1951 și internată în colonii de muncă doi ani.
Primul val al arestărilor a fost urmat de al doilea, la 8 mai 1950. Astfel, al doilea lot de foști demnitari a ajuns la Sighet, la 5 iulie 1950, printre aceștia numărându-se și persoane în vârstă: Theodor Cudalbu (87), Dinu Brătianu (85), C. Argetoianu (79), generalul Ion Popovici (85), Aurel Vlad (75), Valeriu Moldovan (75), generalul Mihail Racoviță- Ce-hanu (84), Dori Popovici (74), Sever Bocu (76). Toți au decedat la Sighet, în penitenciar. Aici și-a găsit sfârșitul și Gheorghe I. Brătianu, la 55 de ani, în condiții suspecte, dar și alți demnitari mai tineri, cum ar fi Radu Rosculet (56), Ion Christu (58), Cornel Tătăranu (59). Jumătate din demnitarii arestați în 1950 au murit în penitenciar sau în perioada în care aveau domiciliu obligatoriu, iar familiilor nu li s-a comunicat nimic despre aceștia, certificatele de deces fiind eliberate după câțiva ani.
Gheorghe I. Brătianu s-a născut pe data de 28 ianuarie 1898, la Ruginoasa, județul Baia și a fost un politician, conducător al Partidului Național Liberal, fiind arestat de autoritățile comuniste și a decedat la înhisoarea de la Sighetu Marmației, care face parte în prezent din Memorialul Victimelor Comunismului. Este fiul lui Ion I.C Brătianu și al prințesei Maria Moruzi, care era soția fostului domnitor, Alexandru Ioan Cuza. În anul 1924 a devenit profesor universitar la Iași și a predat istorie universală, iar în anul 1940 este transferat la facultatea din București. Pe data de 5 octombrie 1935, Gheorghe I. Brătianu ținea un discurs în Parlament, în care demonstra pericolul intrării trupelor sovietice în statul român, fiind susținut de către legionari. Doisprezece ani mai târziu (1947) este îndepărtat din funcție de către autoritățile comuniste, iar pe data de 5 mai 1950 este arestat de Securitate și închis la celebra înschisoare comunistă de la Sighetu Marmației. În circumstanțe necunoscute, marele istoric român moare la data de 24 aprilie 1953 (afirmă unii istorici) și este înmormântat într-un cimitir din Sighetu Marmației, iar în anul 1971 familia îi dezgroapă rămășițele și-l înmormântează în mormântul Brătianului din Ștefănești, județul Argeș.