Ne aflăm în prima săptămână a sfântului și marelui post al Paștelui, numită și „săptămâna duhovnicească”. Cu acest prilej, Preasfințitul Părinte Iustin se află la Mănăstirea Rohia, în Muntele cel Sfânt, locul de metanie, de creștere și formare duhovnicească. În această după-amiază, Preasfinția Sa, contemplând cu peniță și cerneală înmuiată în călimară frumusețile și darurile primite de la Dumnezeu, ne oferă în dar o poezie profundă, care se intitulează „Rohia – munte sfânt”.
„ROHIA – MUNTE SFÂNT”
Avut-ai, Doamne, grijă de popor,
Să-i dăruiești un loc ales și sfânt;
Să faci cu el un mare legământ
Și să-i trimiți din cer, pe nor,
Un chivot sfânt, un chivot sfânt…
Ales-ai Doamne, tot din Cer privind
Pământul, un popor senin și blând;
Un loc anume să îi dai,
Să-i fie mult iubit și colț de rai,
Cele de jos cu Tronul Tău unind.
Și-ai coborât din Cer șuvoi de har
Ca să sfințească-naltul Tău Altar;
Să fie-n veci lumină și cărare
Spre Pomul Vieții, pentru fiecare
Din fiii Tăi, ce-au îndurat cumplit amar.
Ca să ne crești în dor de paradis,
Dor de iubire, de familie și casă,
Ai rânduit o gazdă preaaleasă,
O Mamă în Icoană,-mpărăteasă,
Să ne primească-n casa ei pe toți, aici ca-n vis.
O, Doamne, câte suflete pierdute,
Și câte trupuri ce de boală s-au atins,
Urcând în muntele cel sfânt, cu dor nestins,
S-au aruncat în Brațele în care
Găsit-au pace, dragoste și vindecare!
Din Cer, Părinte, de la Tine coborâtă,
Este Rohia, nouă dăruită,
Să fie căpătâi, liman și dor,
Să fie Maică iubitoare de Popor,
A noastră sfântă și a tuturor.
Legați sublim de Cerul din care ne privești,
În muntele cucernic în care locuiești,
Ne vom pleca genunchii
Și ruga n-o vom stinge;
Credinței vom aprinde puterea de-a învinge.
Spre veșnica lumină a lumii ne-nserate,
Purtându-ne sub mantia Stăpânei Preacurate,
Să fim cu Tine Doamne, cum Tu ai fost, Părinte,
Mereu cu noi,
De-a pururi, de astăzi înainte!
