Vlad Emanuel Duruș a apărut în circuitul (mai corect ar fi circul), politic în urmă cu vreo cinci ani, pe vremea când USR și-a făcut filială în Maramureș. Vlăduț a fost mai iute de picior, s-a înrolat sub stindardul lui Nicușor Dan și a ajuns, fără măcar să viseze la așa ceva, deputat.
Comparându-l cu mediocritatea endemică a parlamentarilor maramureșeni, nu se poate spune că a fost mai slab decât ceilalți aleși locali trimiși în Capitală. Dimpotrivă, dacă ar conta luările de cuvânt, declarațiile politice, proiectele de legi inițiate sau doar semnate, ori interpelările, Emanuel a fost chiar fruntaș pe ramură în stagiunea trecută.
Dar nu contează, și e bine că am scăpat de această revărsare anuală de prostie parlamentară peste capetele noastre, așa cum a fost de-a lungul a trei decenii de democrație, fiecare ales dorind să ne arate cât de ineficient a putut fi pentru județ.
Habar nu am cine l-a prostit să renunțe la o nouă candidatură (mă rog, așa interpretez manevrele dubioase din interiorul partidelor), lăsând cale liberă pentru doi useriști care, împreună, nu fac cât unul breaz, adică Ivan și Brian.
Probabil că i-au promis postul de prefect, altfel sigur îl vedeam mai supărat decât a fost după ce l-au scos din competiție. Era o compensare oarecum nefirească după ce a pierdut competiția pentru șefia CJ Maramureș, dar zodia i-a fost norocoasă și Emanuel a ajuns prefect.
Însă după decizia de azi a premierului penal Florin Vasilică Cîțu, Emanuel va trebui să își caute de lucru, predând cheile biroului la un viitor nevolnic, că nici cu ghiocul nu mai poți găsi un liberal maramureșean care să îndeplinească minimul necesar de condiții pentru funcția de prefect.
Nu avem de ce să ne pară rău după el, cum nu există nici un motiv să ne bucurăm de demiterea sa. E tânăr, ambițios, cu ceva școală la purtător, așa că sigur se va descurca și în noile condiții.
Mă gândesc că ar putea rămâne ancorat în realitățile partidului, ocupând postul de șef de birou parlamentar al unuia dintre colegi. Brian sau Ivan, că ordinea nu contează, marfa e aceeași, și e mult de lucru cu amândoi…
