Mă numesc Enache Maria – Elena, sunt studentă la Universitatea Politehnica din București, anul al IV-lea. Consider că luarea hotărârii de a permite doar studenților vaccinați cazarea în cămine nu este una corectă, nici legală.
Am dat admitere la Politehnică în baza liberului acces la educație, garantat în Constituția României. Atât în liceu cât si în facultate am obținut rezultate foarte bune (câteva exemple: Diploma de excelență – Simpozionul internațional „Universul Științelor”, premiul I – “Sesiunea de Comunicări Științifice Studențești” – Universitatea Politehnica din București).
Acum, dreptul meu de a continua studiile îmi este condiționat din cauza vaccinului. Pentru a putea sta în cămin mi s-a impus să mă vaccinez fără să fiu întrebată dacă am vreo problemă de sănătate care poate împiedica acest lucru. Nu există niciun studiu concret care să demonstreze că vaccinul nu afectează persoanele cu Glaucom, de exemplu.
Am muncit foarte mult pentru a reuși să studiez în București la o universitate prestigioasă. În aceste zile mi se demonstrează că noi, studenții, suntem simple marionete controlate de un sistem foarte bizar. În cazul meu se află mii de studenți, puși să aleagă între educație și vaccin.
Încă de când a început pandemia, m-am tot gândit la ce impact va avea asupra mea si asupra omenirii… Mi se pare absolut absurdă această condiționare. Eu nu sunt împotriva vaccinării, doar vreau sa fiu liberă să iau decizia asta, nu să mi se impună un act medical fără de care nu am acces la cazarea în cămin sau la cursuri/seminarii. Mai sunt oare studentă a statului român?
Decizia mea este următoarea: nu mă vaccinez. Pentru mine, vaccinul conține o falsă soluție pentru problema actuală a societății, vaccinul înseamnă stoparea educației, frică de cel nevaccinat și discriminare. Iar, subiectiv vorbind, problemele personale de natură medicală nu îmi permit acest lucru, mai ales că absolut nimeni nu își asumă nimic din ceea ce înseamnă un act medical, nici producătorii acestor vaccinuri, nici distribuitorii, nici statul, nici cei care mi-l impun. Argumente se pot găsi multe. Însă, concret, mi se îngrădesc drepturi, fără ca măcar majoritatea să decidă. Nici măcar acest argument pueril nu este îndeplinit.
În consecință, fac un apel la aceste instituții ale statului să nu îmi impună acte medicale cu forța, să nu îmi condiționeze dreptul la educație și la cazarea la care am dreptul legal. Vă mulțumesc și sper ca statul român să mai existe încă.
Cu stimă,
Maria-Elena Enache.
