Azi-noapte, singura patrulă de ordine publică, în serviciu, din orașul Buhuș, formată dintr-un polițist și un polițist local, în urma unui apel 112, a fost solicitată să intervină într-un caz în care se reclama faptul că un bărbat a pătruns fără drept într-un imobil, unde a produs vătămări corporale unei persoane și a distrus mai multe bunuri.
La vederea semnalelor luminoase ale autospecialei și a patrulei, agresorul s-a repezit spre polițist și a încercat să îl lovească cu o sapă în cap. Doar reflexul colegului nostru a făcut ca în acest moment să nu vorbim despre o tragedie, pentru că a reușit să își ferească capul, iar lovitura s-a produs în dreptul umărului.
Polițistul a reușit în cele din urmă să îl imobilizeze pe autor, iar ulterior a fost transportat de urgență la spital unde a primit îngrijiri medicale și i-a fost suturată rană provocată de lovitura cu sapa. Ce este însă absolut REVOLTĂTOR este faptul că procurorul sesizat a refuzat să încadreze fapta ca fiind „tantativă de omor” sau cel puțin „ultraj”, în condițiile în care intenția agresorului de a-l lovi în cap pe polițist a fost clară. Mai mult, procurorul a motivat gestul său de a încadra fapta ca fiind o banală infracțiune de „lovire” pentru că agresorul ar fi declarat că s-a speriat și nu și-a dat seama că lovește cu sapa un polițist.
Cum să mai ceri unui polițist să intervină prompt și să-și riște viața pentru a o salva pe a altora, când inclusiv procurorul subminează autoritatea poliției și încurajează astfel de fapte prin deciziile sale?!
